De ce dansul este un păcat? Nu este tot expresia bucuriei? Mă refer la un dans decent.
Acum depinde ce numeşti dans decent. Decentă se crede şi tiriplica aceea din Numai iubirea, tanti aia... Şi ea bate câmpii, nene!
Ce înseamnă dans decent, până la urmă? Nu uitaţi că acel Eliade pe care unii îl pupă, alţii îl spânzură, spunea la un moment dat că întotdeauna dansul are o conotaţie sexuală. Un soi de dans prenupţial, o propunere. Singurul dans decent, care este expresie a bucuriei, pe care eu îl ştiu, este Isaia dănţuieşte, dansul acela de la cununie, jocul de la hirotonie. Şi mai este un dans pe care noi nu prea îl băgăm în seamă. Este dansul pe care îl face preotul când cădeşte în biserică. El joacă acolo! Şi ne îndeamnă şi pe noi la joacă. In Biserică suntem chemaţi la dans liturgic: mergem şi ne închinăm, mergem şi ne împărtăşim... Aţi văzut că pe cupola bisericii sunt reprezentaţi îngerii, care joacă în bucuria festivă a Impărăţiei lui Dumnezeu! Or noi, pe pământ, acelaşi lucru îl facem, jucăm. Numai că noi credem că jocul întotdeauna e o chestie de buric, de părţi... Omul trebuie să joace însă întreg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu