Parintele Adrian Fageteanu – Acceptarea actelor cu cip (permis auto, pasaport biometric, carte electronica s.a.) este lepadare de Hristos

Nebunia lumii de azi: CLOPOTELE MITROPOLIEI DIN TÂRGOVIŞTE VOR FI ACŢIONATE PRIN SATELIT DE LA FRANKFURT

Clopotele din Târgovişte vor fi trase tocmai de la Frankfurt. Patru clopote noi, montate săptămâna aceasta în clopotniţa Mitropoliei, sunt acţionate prin satelit tocmai din Germania. Inaugurarea va avea loc de Florii.

S-a dus epoca clopotelor trase de frânghie. La Mitropolia din Târgovişte chemarea la slujba se va face cu patru clopote din bronz şi automatizate care au costat 420.000 de lei.

"Vor fi automatizate, cu nişte motoare trifazice comandate cu un senzor cu laser şi vor fi legate la un ceas

de lângă Frankfurt, un ceas atomic, prin satelit printr-o antenă GPS", a declarat Radu Blotor, administrator turnătorie. Adică nimeni nu va mai fi nevoit să le tragă de frânghie ci doar să apese un buton.

"Ele vor fi programate la 50 de ani, cu bătaie la ora exactă. Programul se autoreglează în fiecare noapte la ora 12 şi are o abatere de o secundă la un milion de ani", a mai spus Radu Blotor.

Clopotele turnate la Baia Mare au o acustică deosebită. Creatorii lor au urmat cursuri de specializare la cea mai mare turnătorie din lume, în Rusia, pentru a şti cum să obţină un sunet tipic ortodox. Acestea diferă de clopotele turnate în vestul Europei: au un sunet mult mai dulce şi mai grav.

Cel mai mare dintre clopote cântăreşte peste două tone, iar cel mai mic, 250 de kg. Prima dată clopotele vor începe să bată în duminica Floriilor.

Sursa: Antena3.ro

Părintele stareţ Sava de la Esfigmenu către cei care POMENESC un patriarh eretic: "VĂ ÎNŞELAŢI TARE"

Cinstitul Stareţ, părintele Sava, a urmat politica celor nouăsprezece mănăstiri conducătoare ale Muntelui Athos, crezînd, precum mulţi alţii, că trebuie să facem anumite concesii şi îngăduinţe în chestiunile Credinţei, pentru o perioadă. De vreme ce era plin de virtuţi, cu intenţii sincere şi bune, părinţii ce au venit în ultima vreme la Muntele Athos îl vizitau frecvent pe Stareţ. Îl dădeau drept pildă ucenicilor lor şi spuneau că dacă opoziţia şi protestele ziloţilor (sau zeloţilor) ar fi fost bune, de ce nu li se alătură atunci cucernicul părinte Sava?

Totuşi, cînd Patriarhul Ecumenic Dimitrie a slujit împreună cu Papa Romei, în decembrie 1987, Stareţul s-a ridicat; sufletul său nu mai putea suporta asemenea „ecumenisme”. Împreună cu alţi asceţi, a protestat şi s-a separat de toţi ceilalţi părinţi ai Muntelui Athos, ce urmau celor nouăsprezece mănăstiri. Nu se mai ducea la biserică în vreuna din cele nouăsprezece mănăstiri, sau în chiliile ori dependinţele ce le urmau.

Toţi comemoratorii Patriarhului [adică acei care îl pomeneau la slujbe şi în rugăciuni] au început să se agite; din mănăstiri şi din chilii, mulţi au alergat să îl convingă pe Stareţ. Dar vizitele dese, ce au devenit împovărătoare, nu au slujit la nimic. În cele din urmă, Stareţul a fost silit să răspundă în scris unui călugăr care îl vizita frecvent, răspunzând astfel şi tuturor celorlalţi, bine organizaţi şi hotărîţi să îl convingă pe Stareţ de greşeala sa.

Iată textul scrisorii Stareţului:

Chilia Sfîntului Nicolae, Capsala,
Careia, Muntele Athos,
13 august 1991

Dragă părinte Nicodim,

Blagosloviţi!

În timpul vizitei la chilia noastră, de acum cîteva zile, aţi repetat declaraţiile dogmatice neortodoxe, cum că ne găsim în afara Bisericii, deoarece nu îl pomenim pe Patriarhul Dimitrie. Aţi mai făcut şi alte declaraţii, din care pricină ne vedem siliţi să scriem cele ce urmează, spre cunoştinţa voastră deplină, de vreme ce dovezile şi respingerile pe care le-am oferit în timpul discuţiei noastre v-au distrus liniştea şi v-au supărat.

În Pateric se scrie că atunci cînd avva Agathon a fost întrebat dacă era mîndru, curvar şi eretic, a răspuns că primeşte primele două acuzaţii, căci era de folos sufletului său să facă astfel, dar nu şi că era eretic, căci aceasta înseamnă despărţire de Dumnezeu.

Potrivit vouă (şi potrivit tuturor mănăstirilor Muntelui Athos, mai puţin Mănăstirii Esfigmenu, Schitului Proorocului Ilie şi a multor Părinţi ziloţi [plini de rîvnă]), noi sîntem înşelaţi şi schismatici. Găsiţi dificil a admite că Patriarhia de Constantinopol propovăduieşte erezia, deoarece ar trebui să acceptaţi că păstrarea comuniunii cu acei lupi şi nu păstori este vrednică de osîndă, sau va trebui să încetaţi a le urma, potrivit poruncii tuturor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade.

Încercaţi să îndreptăţiţi Fanarul [cartierul patriarhal din Constantinopol], dar cuvintele şi faptele lor vă vădesc a fi în greşeală. În zadar invocaţi părerea Părintelui Paisie [Aghioritul] şi a altora ce sînt îngăduitori cu condiţiile actuale şi fac concesii, şi anume, că [acum] tratează cu „iconomie”, dar cînd va veni vremea (adică atunci cînd se presupune că Dimitrie va intra în comuniune cu Papa, precum aţi spus) vă veţi despărţi de tot - nu este potrivit învăţăturilor Sfinţilor Părinţi şi a Sfintelor Sinoade. Vă înşelaţi tare.

Cît despre mustrările la care vă referiţi – fie ale Stareţului Paisie, sau ale vecinului vostru papa-Isaac, sau ale oricărui altcuiva – ce susţin că Dimitrie împarte cu dreptate cuvîntul adevărului [fragment din slujba liturgică, despre ierarhi: "...să-l dăruiască Sfintelor Sale Biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept îndreptînd cuvîntul adevărului Său"], cum vă puteţi aştepta să le primim ca fiind plăcute lui Dumnezeu, cînd sînt vădit împotriva predaniei Ortodoxe? De vreme ce adevărul este trădat, nu ar trebui să fie numită nedreptate mai degrabă decât iconomie, concesie, adaptare sau îngăduire? Vă păstraţi poziţia deoarece Stareţul Paisie a spus: „Dimitrie este îndrumat greşit de către arhiereii din jurul său să facă ceea ce nu doreşte” şi „Dacă încetăm a-l mai comemora [a-l mai pomeni pe Patriarh] vom fi în afara Bisericii!” şi multe altele, cărora li se potrivesc cuvintele Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Toate vorbele lor sînt nebunie, şi istorii de copii neştiutori”. Vorbele lor sînt roada unei noi teologii, pe care Fanarul a folosit-o în binecunoscuta Enciclică din 1920, numindu-i pe eretici „împreună-moştenitori ai harului lui Dumnezeu”.

Aduceţi înaintea noastră vorbele Sfîntului Ioan Gură de Aur: „Nici măcar sîngele mucenicilor nu acoperă schisma” şi ale Sfîntului Ignatie Teoforul: „Nimic să nu se săvîrşească fără episcop”. Concluzionaţi că atunci cînd ne despărţim de episcopul nostru, sîntem în afara Bisericii.

Sfinţii au făcut aceste afirmaţii adevărate, însă, într-o vreme de pace a Ortodoxiei şi a Bisericii. Astăzi, cînd tăvălugul pan-ereziei ecumeniste mătură chiar şi pe cei aleşi, cuvintele aceloraşi Sfinţi au tărie: „Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe” (Sfîntul Ioan Gură de Aur). „Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orînduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvîrşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor” (Sfîntul Ignatie). Dacă Dimitrie împărţea cu dreptate cuvîntul adevărului, aţi fi fost îndreptăţit în folosirea citatelor de la cei doi Sfinţi; dar acum publicaţi scrierile Părinţilor după gustul vostru, pentru a îndreptăţi vina de a fi împreună-mergători cu Dimitrie, Partenie al Alexandriei, Iacov al Americii, Stelian Harkianakis al Australiei. Nu sînt îndeajuns pentru voi multele citate din Sfintele Sinoade şi din Sfinţi? Ori vă temeţi, poate, să fiţi izgoniţi din sinagoga ereticilor? Faptul că celelalte patriarhii păstrează comuniunea cu Fanarul nu este cu adevărat important. Ceea ce este important, este - cine urmează paşii Sfinţilor şi este cu Adevărul? Partenie, Patriarh al Alexandriei, spune că îl recunoaşte pe Mohamed drept un Apostol care a lucrat pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi alte asemenea hule, pe care le cunoaşteţi. Nu e de trebuinţă a scrie iarăşi ereziile lui Iacov Kuzukis al Americii, şi cele ale lui Stelian Harkianakis al Australiei. Sînteţi în comuniune cu aceşti oameni ca şi cum ei ar împărţi cu dreptate cuvîntul adevărului! Cine îl va condamna pe Iacov Koukouzis? Partenie? Sau comisia Fanarioţilor de sub Bartolomeu, care „investighează” de doi ani, acum, dacă Harkianakis este eretic? Nu aţi înţeles că ei nu vor să dea un verdict?

Fanarul a făgăduit delegaţiei celor trei egumeni din Muntele Athos că vor retrage şi îndrepta declaraţia Patriarhului Dimitrie către "United Press", despre primirea împărtăşaniei de la Latini, că îl vor înlocui pe Stelian Harkianakis de la preşedinţia comisiei pentru dialog teologic etc. S-a îndreptat ceva pînă în ziua de astăzi? Sau credeţi că nu avem nici o responsabilitate, sau vreo vină, şi putem rămîne în comuniune, deoarece Stareţul Paisie declară fără de ruşine că declaraţiile şi acţiunile lui Dimitrie nu sînt împotriva învăţăturilor noastre şi nu încalcă adevărul?

Istoria se repetă. Sfîntul Teodor Studitul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, mulţi alţi creştini ce nu au urmat ierarhiei care la diferite vremuri propovăduia erezia, au fost cu toţii numiţi schismatici de către acea ierarhie. Deşi Sfîntul Gherasim de la Iordan era slujit de către un leu şi era făcător de minuni, se afla în greşeală, căci nu primea cel de-al patrulea Sobor Ecumenic, trăgînd împreună cu el mii de călugări ai Palestinei, pînă ce a fost îndreptat de Sfîntul Eftimie cel Mare şi s-a pocăit.

Întrebaţi: Este cu putinţă ca Stareţul Paisie şi şaptezeci de episcopi ai Bisericii de stat a Greciei sa fie în greşeală?

Vreţi ca Dumnezeu să îi silească să Îl mărturisească? La Sinodul Iconoclast din 754, de sub domnia Copronimului, citim în Minute acea ovaţie înfricoşătoare a celor 338 de episcopi prezenţi la sinod: „Trăiască Împăratul! Icoanele sînt idoli şi trebuie ori distruse, ori spînzurate în tării ca să nu poată fi cinstite”. Găsiţi greu de crezut că şaptezeci de episcopi pot fi înşelaţi astăzi, cînd, precum vedeţi, atît de mulţi au fost înşelaţi atunci? În zilele noastre, călugării îşi doresc să dobîndească mitre, cîrje de egumen, în vreme ce împlinesc doar o mărturisire cu numele a credinţei, adică, protestînd oarecum, dar neîncetând pomenirea Patriarhului, şi îngăduind toate inovaţiile la Evanghelie introduse de către Dimitrie, Partenie, Iacov, şi cei asemenea lor. Sfîntul Teodor Studitul, totuşi, scrie că lucrarea monahului este să nu îngăduie nici cea mai mică înnoire la Evanghelia lui Hristos.

La împreună-slujirea de la Roma, Dimitrie nu a primit pîinea blagoslovită de Papa pentru a evita reacţiile ostile din partea „conservatorilor”. Oricum, acolo în Roma, a subscris învăţăturii că Latinii au Tainele Bisericii, şi continuă să o facă. Nu e îndeajuns? Cînd au reacţionat vreodată precum voi, care continuaţi să îl pomeniţi pe Dimitrie, Sfinţii şi creştinii oricărui veac în care erezia era propovăduită pretutindenea? Ce precedent aţi găsit în istoria Bisericii, ca să puteţi spune că îl urmaţi? Dacă sînteţi fii ai Sfinţilor (adică, imitatori şi următori ai Sfinţilor), „aţi fi săvîrşit faptele lui Avraam”, precum grăieşte Evanghelia. În vremea Patriarhului [Iosif] Beccos, părinţii de la Muntele Athos au încetat să îl mai pomenească, chiar dacă nu fusese depus de un Sinod; şi deoarece au stăruit cu neclintire în aderarea lor la hotărîrile Părinţilor (adică, să nu ai părtăşie cu cei ce s-au depărtat de la credinţa ortodoxă), Hristos le-a dăruit cununa cea de mucenic. Cît pentru cei ce au slujit împreună cu cei ce îl pomeneau pe patriarhul „oficial” latino-cugetător, Beccos, leşurile lor se găsesc pînă astăzi, precum bine se ştie, umflate, urît-mirositoare şi neputrezite, spre a fi pildă tuturor.

Ne-aţi spus că dacă Dimitrie nu se mărturiseşte pentru lucrurile pe care le-a săvîrşit, va fi osîndit. Acum admiteţi că urmaţi unui om care se osîndeşte pentru ceea face. Pentru el, a se osîndi [şi într-adevăr, din pricini ce privesc credinţa şi păcate proprii şi individuale] înseamnă că săvîrşeşte lucrarea diavolului. Prin urmare, voi înşivă admiteţi că îl aveţi pe diavol ca împreună-mergător.

Sînteţi serios, părinte Nicodim, sau glumiţi? Dacă Athenagora s-a „pocăit” şi şi-a mărturisit păcatul cu puţină vreme înainte de a muri, atunci s-ar fi mîntuit? [3] Arătaţi-mi măcar o singură mărturie patristică care să îndreptăţească rămînerea într-o Biserică care propovăduieşte erezia, precum face „blândul şi tăcutul Conducător al Ortodoxiei, Dimitrie”. O asemenea ascultare faţă de o ierarhie care nu împarte cu dreptate cuvîntul adevărului ne va sfinţi? Dacă nu doriţi să admiteţi că Mănăstirea Esfigmenu şi atît de mulţi Părinţi plini de rîvnă sînt vrednici de cinstire – potrivit celui de-al cincisprezecelea canon al Sinodului Întâi şi al Doilea – măcar fiţi tăcut şi nu huliţi spunînd că ei sînt schismatici şi în afara Bisericii. Ignoraţi existenţa Testamentului Sfîntului Marcu Evghenicos al Efesului, care a cerut ca cei cu cuget Latin [papist] nici măcar să nu vină la înmormîntarea sa.

Mai întâi cercetaţi şi apoi pronunţaţi-vă. Potrivit propriului fel de gândire, atît Sfîntul Marcu al Efesului, cît şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul, precum şi cei mulţi alţii care nu au păstrat părtăşie cu ereticii, sînt în afara Bisericii!

Vedeţi încotro vă călăuzeşte „noua” voastră teologie? Cine s-ar fi gândit vreodată că părinţii Sfîntului Munte vor avea drept biblie cartea „Cele două extreme” a părintelui Epifanie Teodoropulos? Sfătuiţi săvîrşirea de proteste asemenea celor recomandate la paginile 19 şi 22 din acea carte, „pentru Sfintele Canoane [de] care [se zice că] nu sînt aplicabile în vremurile noastre, căci le lipseşte dragostea”. El îl mai descrie pe patriarhul Athenagora ca „având o dragoste demonică”. Totuşi, rămîne în comuniune cu cei ce au „o dragoste demonică”. Ce consecvenţă uimitoare!

Am văzut proteste asemănătoare, atunci cînd reprezentantul Mănăstirii Grigoriu a cerut să se scrie în hotărîrile Sfintei Comunităţi, că dacă secretarul şef va fi trimis în Australia, să nu împreună-liturghisească acolo. Secretarul şef nu a mers, pînă la urmă; dar părintele Vasilie, egumenul Stavronichitei, ignorînd hotărîrea tuturor celorlalte mănăstiri, l-a trimis pe părintele Tihon să îl „ajute” pe arhiepiscopul Stelian Harkianakis. Cînd părintele Tihon s-a întors, a fost trimis la sărbătorirea Chiliei Burazeri. Acolo, reprezentantul Mănăstirii Grigoriu (părintele Atanasie) a slujit împreună cu părintele Tihon şi cu restul. Nu mai este de trebuinţă nici un comentariu.

Părintele Epifanie Teodoropulos a fost redus la tăcere atunci cînd, acum vreo douăzeci de ani, i-au fost dovedite greşelile. Dar voi, cu aceleaşi argumente ne-teologice, vreţi a îndreptăţi comuniunea cu patriarhii care propovăduiesc erezii „cu capul descoperit”, ce au „o dragoste demonică” pentru eretici, în vreme ce prigonesc pe autenticii ortodocşi, şi asemănîndu-se astfel Patriarhului Beccos, Împăratului Copronim, şi tuturor celor asemenea lor. Cînd le cîntaţi întru mulţi ani şi îi pomeniţi, este acelaşi lucru cu a le spune: „Sînteţi grăitori întru credinţă, şi vi se cuvine ascultare, închinăciune şi pomenire”. Nu îi ajutaţi să priceapă că păşesc pe o cale a răului; pe cînd dacă aţi fi încetat părtăşia cu ei, poate s-ar fi simţit vinovaţi şi ar fi purces la căutarea adevărului. Vina pentru tăcerea voastră vrednică de osîndă – pe care Sfîntul Grigorie Palama o numeşte un al treilea fel de necredinţă – sporeşte de la o zi la alta, în pofida aşa-numitelor voastre proteste.

Cînd Latino-cugetătorii au venit aici, în vremea patriarhatului lui Beccos, spre a întări unirea cu Latinii [papistaşii], Doamna noastră, Maica Fecioară, Păzitoarea Sfîntului Munte al Athonului, a grăit singură, zicînd: „Vin vrăjmaşii Fiului meu şi ai mei!”

Anul trecut, cînd urmaşul lui Beccos – Dimitrie („Conducătorul Ortodoxiei”!) – a sosit, a găsit Sfîntul Munte înveşmîntat în negru, după două săptămâni de foc neîncetat. [4] Cine are urechi să audă, să asculte glasul Preasfintei Maici a lui Dumnezeu!

Fie să găsiţi calea neînţelegerii celei bune, aşa cum învaţă Sfîntul Nicodim Aghioritul în Omilia sa asupra celor Paisprezece Epistole ale Sfîntului Pavel, zicînd: „Dacă el [egumenul sau episcopul] este rău în Credinţă, de crede învăţături ereticeşti şi hulitoare, fugi de la el, chiar de ar fi un înger din Ceruri”.

Stareţul Sava, 

Un călugăr nemonahicesc, dar Ortodox

Episcopul Pitirim (Rusia): "Scopul ecumenismului masonic este constituirea unui supra-stat global, a unei Curţi Supreme şi a unui organ executiv internaţional întruchipat de un cârmuitor "divin"

Într-un recent articol publicat pe site-ul eparhiei de Syktyvkar (Republica Komi, Biserica Ortodoxă Rusă), episcopul Pitirim (Volocikov) spune, referindu-se la finalităţile ecumenismului şi la faptul că el constituie fundamentul viitoarei pseudoreligii universale, că „Scopul ecumenismului masonic este constituirea unui supra-stat global, a unei Curţi Supreme şi a unui organ executiv internaţional întruchipat de un cârmuitor „divin" (adică, antihristul - n.n.)."

 

În continuare, ierarhul scrie că "duşmanilor Bisericii - masonilor, li se alătură creştinii rătăciţi, ecumeniştii „ortodocşi", ce predică un pozitivism dezaxat, lipsit de o poziţie clară în ce priveşte osândirea păgânismului şi a ereziilor". Tot aici el numeşte câteva „fraze înaripate" care caracterizează politica lupilor în piei de oi, „ecumenismul este fundamentul spiritual al toleranţei", „diversitatea confesiunilor este un tezaur", „bisericile sunt familii diferite", „catolicii şi protestanţii au atins performanţe la care noi nici n-am visat", „mai multe ne unesc, decât ne despart", „complexul inferiorităţii la ortodocşi se manifestă prin faptul că prin demascarea altor religii încearcă să aibă succes", înfierând poziţiile a doi dintre aprigii promotori ai ecumenismului în BORu, pseudo-teologului K. K. Ivanov şi a protoiereului Gheorghe Mitrofanov.

„Astfel, ecumenismul promovează dreptatea omenească, nu Adevărul" mai spune Episcopul Pitirim. În acelaşi context el atenţionează că „unicul ecumenism posibil, poate fi doar în unirea ortodocşilor ce din anumite pricini pozitive nu au comuniune duhovnicească şi în revenirea ereticilor (de toate denominaţiunile) şi a păgânilor prin rânduiala aşezată de Sfinţii Părinţi".

În final, ierarhul se întreabă retoric „dacă şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe avea complexul inferiorităţii, de vreme ce până la moarte nu a încetat să vorbească despre rătăcirea păgânilor?"

E de menţionat faptul că acelaşi episcop a avut o poziţie fermă atunci când procuratura îi ceruse eliminarea din pangarele bisericilor a Sf. Scripturi pe motiv că ar conţine "mesaje antisemite", s-a ridicat contra construcţiei moscheilor în Syktyvkarul ortodox şi abordat o atitudine ortodoxă în ce priveşte filmele „ortodoxe" ale regizorilor "ruşi" neortodocşi.

Este foarte îmbucurător faptul că dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse se mai găsesc oameni curajoşi, capabili să osândească deschis şi fără ocolişuri atot-erezia ecumenistă.

Va deveni omul, graţie tehnologiilor avansate, un "înger digital"?

Societatea contemporană, aflată într-o criză morală fără precedent şi lipsită de repere autentice, nu mai ştie să judece şi să evalueze diferite fenomene cu care se confruntă. Printre domeniile în care omenirea a pătruns fără a avea puncte de referinţă şi standarde stabile sunt ştiinţa şi tehnologia. Omul de astăzi a ajuns să se ,,joace” de-a ingineria genetică şi biologia moleculară, brevetează substanţe, produce calculatoare din ce în ce mai performante şi alte dispozitive electronice, fără a avea însă vreun hotar etic în folosirea acestor descoperiri ştiinţifice.

Lipsa jaloanelor care să-l îndrume pe acest drum al progresului ştiinţei şi tehnologiei a condus la o deviere de la rostul iniţial al aplicaţiilor din aceste domenii către abisuri nebănuite. Una din ’invenţiile’ actuale care vorbesc despre această pierdere a direcţiei o constituie implantarea de cipuri sub piele.

În ultimele decenii, tehnologia a avansat foarte mult, au fost produse diferite tipuri de cipuri şi s-a sugerat utilizarea lor în viaţa cotidiană. Printre aplicaţiile practice la care sunt socotite utile se numără: aplicarea subcutanată pentru identificarea a diferite categorii de persoane: agenţi ai serviciilor secrete, persoane care au acces în zone cu grad ridicat de securitate (zone guvernamentale, militare, centre de cercetare, baze de date, cluburi private etc), deţinuţi, persoane inconştiente, persoane a căror stare de sănătate necesită monitorizare (boli cronice, cardiace, respiratorii, de pierdere a memoriei), plata produselor în magazine şi consumul în restaurante şi cluburi, aplicarea pe obiecte pentru monitorizarea oamenilor (ghiozdanele elevilor, maşini) sau mărfurilor, obiceiurilor consumatorilor etc. Cipurile sunt folosite deja pentru identificarea animalelor, inclusiv a şeptelului, animalelor de laborator şi de companie.

Una dintre firmele producătoare de cipuri este VeriChip Corporation, cu sediul în Delray Beach, Florida. Ea aparţine companiei Applied Digital Solutions Inc., care deţine şi Digital Angel Corporation. Aceasta din urmă are patentul pentru cipul pasiv RFID implantabil la oameni (n.r.: cipul pasiv nu emite şi necesită un semnal de la scanner, ca să poată fi detectat; RFID, adică identificabil prin radio-frecvenţă (Radio-Frequence IDentification)), pe care îl produce pentru compania VeriChip.

Cipul numit VeriChip, după numele firmei, este un microcip implantabil la oameni, încapsulat în sticlă, cu identificare prin radiofrecvenţă (foto). El conţine un număr unic de identificare şi alte date personale şi poate fi citit numai de la mică distanţă de către un scanner portabil sau prin trecerea persoanei printr-un scanner tip portal. El este activat numai de semnalul pe care îl primeşte de la scanner.

Şi compania Hewlett-Packard s-a implicat în producerea de cipuri. Ea produce cipul mobil Memory Spots, care permite stocarea unei cantităţi mai mari de informaţii, sub formă de text, sunet, imagine. Cipul are o porţiune adezivă prin care poate fi ataşat la diferite obiecte, precum picturi, fotografii, paşapoarte, brăţări medicale etc. Spre deosebire de VeriChip, Memory Spots are o capacitate de stocare de 250 de ori mai mare şi o viteză de transmitere a datelor de 20 de ori mai mare.

În ciuda promovării uriaşe de care se bucură, tehnologia nu este atât de performantă pe cât doresc să o înfăţişeze producătorii săi. Ei se confruntă cu tot felul de probleme tehnice, de la distanţa foarte mică de la care se poate face identificarea până la probleme de transmisie şi chiar alimentare a cipului.

În 2004, firma VeriChip a făcut un contract cu compania de telecomunicaţii prin satelit ORBCOMM, pentru a dezvolta noi aplicaţii militare, de securitate şi de sănătate. Cele două companii colaborează la realizarea unui prototip de cip menit să fie implantat omului, care să aibă o tehnologie de poziţionare globală prin satelit (GPS). Odată ce dispozitivul este implantat, persoana poate fi urmărită prin satelit şi informaţia retransmisă către internet, unde localizarea, mişcările şi semnele vitale ale unui individ pot fi stocate în baze de date pentru viitoare utilizări.

O altă problemă cu care se confruntă aceste firme este opoziţia oamenilor şi a organizaţiilor non-guvernamentale de protecţie a cetăţenilor, a drepturilor, libertăţilor şi intimităţii acestora. În 1999, Elaine Ramish de la Centrul Legal Franklin Pierce a realizat un studiu cu privire la implanturile de microcipuri. Studiul oferă detalii despre cercetarea şi progresele în domeniu, ca şi despre planurile pe care le au în vedere producătorii pentru a ,,vinde” ideea unui public american sceptic.

Elaine Ramish crede că, în cele din urmă, introducerea acestor dispozitive va deveni realitate, în ciuda rolului lor controversat. ,,Deşi microcipul poate fi introdus ca o procedură voluntară, în timp se vor face presiuni pentru a o face obligatorie”, scrie Ramish în articolul ,,Time enough ? Consequences of human microchip implantation”.

Autoarea continuă, arătând un mecanism posibil pentru acest fenomen: ,,După introducerea ca sistem voluntar, implantul va apărea oamenilor ca acceptabil. După ce va exista o familiaritate cu procedura şi o cunoştinţă a beneficiilor sale, implantarea va deveni obligatorie”. Ea mai spune că sondajele recente au arătat că, dacă este garantată o anumită protecţie, numărul americanilor care ar primi implantul creşte cu 11%.

De asemenea, George Getz, director de comunicaţii pentru Partidul Libertarian, crede că este foarte probabil ca guvernul să impună implantul la toate nivelele societăţii. ,,La urma urmei, guvernul nu a forţat pe nimeni să aibă carnet de şofer. Dar încercaţi să vă descurcaţi fără el, când toată lumea - de la bancherul local la omul care închiriază maşini sau funcţionarul de la hotel sau vânzătorul de la magazin - vă cere să aveţi, pentru a putea beneficia de serviciile pe care vi le oferă. Dacă guvernul vă poate forţa să vă daţi amprentele pentru un carnet de şofer, de ce să nu poată proceda la fel în cazul unui implant ?”

În faţa opoziţiei susţinute, firma a eliminat de pe site-ul său orice referinţă la implanturi, afirmând cu vehemenţă că este vorba de aplicarea tehnologiei numai la brăţări, pagere şi alte dispozitive exterioare. În plus, reprezentanţii acesteia i-au acuzat de rea-credinţă şi răspândire de date false pe toţi ziariştii care au publicat informaţii cu privire la implanturile umane.

În 2000, compania VeriChip a primit premiul ,,Pionieri ai tehnologiei” din partea Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveţia. Acesta a fost oferit pentru ,,dezvoltarea economică mondială şi progresul social prin perfecţionare tehnologică”.

A urmat momentul 11 septembrie 2001 şi necesitatea de a creşte securitatea Statelor Unite ale Americii, fapt ce a determinat o schimbare de atitudine. În acest climat de teamă, în care mulţi americani pot pune mai mare preţ pe siguranţă decât pe libertate sau intimitate, compania a reintrodus în forţă ideea implanturilor subdermale.

,,Ne-am schimbat concepţia după 11 septembrie, deoarece a crescut nevoia de monitorizare a activităţilor criminale”, declara Keith Bolton, responsabilul cu tehnologia al corporaţiei. Pentru a propune implantarea de cipuri imigranţilor, lucrătorilor pasageri, ca şi funcţionarilor guvernamentali care au acces la date secrete sau în zone cu grad ridicat de securitate, ea a uzitat de discursul conducerii americane, care a cerut în repetate rânduri creşterea securităţii.

O altă campanie menită să obişnuiască omul de rând cu această idee este cea în care guvernul american susţine implantul pentru protejarea sănătăţii. În octombrie 2004, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (Food and Drug Administration, sau FDA) a aprobat folosirea cipului. Mary Jo Deering, director adjunct pentru probleme electronice în domeniul sănătăţii din cadrul Departamentului american de Sănătate şi Servicii Umane, declara: ,,Aşa cum ştiţi, preşedintele tocmai a reafirmat angajamentul său pentru stabilirea unei reţele şi standarde de înregistrări electronice de sănătate, în special pentru sublinierea intimităţii”.

Astăzi, implantarea de microcipuri este promovată agresiv, fiind folosită o sumă de strategii pentru a-i convinge pe oameni de beneficiile pe care le-ar putea avea de pe urma ei. Astfel, sunt mediatizate insistent cazurile de răpiri şi ucideri, mai ales de copii, oferindu-se ca soluţie implantarea tuturor copiilor, pentru asigurarea protecţiei lor. De asemenea, mass-media prezintă cazuri de hackeri care descifrează codurile cardurilor şi vehiculează ideea înlocuirii cardurilor cu cipuri implantabile (deşi s-a demonstrat că hackerii pot descifra şi codurile cipurilor). Cipurile pot constitui, în opinia celor care le fac publicitate, o soluţie pentru pierderea cardurilor, uitarea parolelor sau înlocuirea unui număr mare de carduri - bancare şi de acces în diferite instituţii - cu ... un singur cip.

În ajutorul acestor strategii vin argumentele de ordin psihologic, precum faptul că mulţi oameni sunt familiarizaţi deja cu diferite accesorii pe trup: ,,Ştiu mulţi oameni care vor să fie implantaţi. Astăzi, aproape oricine are piercing-uri (n.r.: împodobirea trupului cu podoabe prin străpungerea pielii: nas, buze, urechi etc), tatuaje, implanturi cu silicon”.

Cea mai recentă aplicaţie a cipului este ataşarea sa pe o brăţară la copiii nou-născuţi şi mame. Mamele nu sunt întrebate dacă sunt de acord cu această măsură. Peste jumătate din centrele de naşteri din Ohio, SUA, sunt dotate cu sistem de protecţie a copilului de tip RFID, pentru a împiedica răpirea lor sau încredinţarea, din greşeală, altei mame. Cipul RFID ataşat copilului este detectat de monitoarele plasate în tot spitalul. Potrivit producătorilor lui, dacă brăţara este îndepărtată, dacă copilul este luat din salon fără autorizaţie sau dacă este dat altei mame, sistemul trage un semnal de alarmă care poate bloca intrările în spital. Brăţările sunt îndepărtate la ieşirea mamelor cu copiii din spital.

Criticii acuză sistemul VeriChip că este ,,o soluţie tehnologică invazivă la o problemă rară”. Katherine Albrecht, fondator şi director al CASPIAN – Organizaţia consumatorilor împotriva invadării intimităţii şi numerotării din magazine, comentează: ,,Răpirea copiilor din spitale este o problemă falsă”. Pentru a-şi argumenta punctul de vedere, ea citează statisticile care arată un număr mic de răpiri din spitale, ce se rezolvă în 95% din cazuri.

În plus, Albrecht vine cu cazuri concrete care pun într-o lumină proastă eficacitatea unor astfel de măsuri: ,,În prezent, investigăm răpirea unui copil care avea o brăţară RFID în momentul răpirii. El a fost luat de o femeie îmbrăcată în uniformă de spital. Membrii personalului din maternitate nu au recunoscut-o, nimeni nu a descris-o pentru că au crezut că sistemul RFID va împiedica orice problemă. Femeia a ştiut să blocheze sistemul RFID şi pur şi simplu a ieşit din spital cu copilul, fără ca nimeni să o oprească”.

Un alt sistem de supraveghere pus la punct de compania Microsoft Corporation propune ca directorii firmelor să monitorizeze sănătatea şi productivitatea angajaţilor lor. Sistemul funcţionează prin conectarea angajaţilor la laptop, desktop sau telefon mobil prin intermediul unor senzori fără fir. El monitorizează bătăile inimii, temperatura şi expresia facială a celui conectat.

Creatorii acestui dispozitiv susţin că, în acest fel, directorii pot detecta oamenii stresaţi sau frustraţi şi le pot oferi sprijin, însă tehnologia a fost aspru criticată de sindicate şi grupurile de libertăţi civile. Ele afirmă că o asemenea monitorizare poate conduce mai degrabă la concedierea unor angajaţi decât la oferirea de facilităţi.

În concluzie, problema este cine va controla tehnologia cipurilor implantate şi în ce scop. Lucas Mast, analist al intimităţii internetului şi telecomunicaţiilor de la Institutul Cato din Washington, opinează pe marginea acestui subiect spinos: ,,Argumentul care poate fi adus aici este că microcipul fiind folosit pentru criminali, pentru persoanele dispărute, pe neaşteptate se poate transforma dintr-un program voluntar într-unul hotărât de guvern pentru binele presupus al societăţii. Este înfricoşător”.

Confirmând parcă spusele lui Mast, unul dintre cercetătorii implicaţi în inventarea microcipului, dr. Peter Zhou, declară: ,,Înainte mai exista rezistenţă, dar nu mai este cazul. Oamenii s-au obişnuit să primească implanturi. Un secol nou, tendinţe noi. Cipul anunţă tăcut o vreme când oamenii vor avea pur şi simplu tehnologia sub piele. (...) Microcipul va fi paznicul, gardianul, protectorul vostru. Vă va aduce lucruri bune”. De asemenea, el dezvăluie cum văd oamenii de ştiinţă omul viitorului: ,,Vom fi un hibrid între inteligenţa electronică şi propriul nostru suflet”.

Culmea ironiei este că microcipului denumit ,,îngerul digital” i se face reclamă afirmându-se că va aduce exact acele beneficii pe care, în realitate, o astfel de tehnologie le suprimă: ,,În mod ideal, dispozitivul va aduce pacea minţii şi o calitate a vieţii crescută pentru cei care îl folosesc, pentru familiile lor, cei dragi şi asociaţii care depind de ei în mod vital. (…) Adulţii care sunt în pericol datorită poziţiei lor economice sau politice, ca şi copiii lor care pot fi în pericol de a fi răpiţi, vor câştiga noi libertăţi în viaţa cotidiană folosind acest dispozitiv”.

Despre ce noi libertăţi în viaţa cotidiană o fi vorba ? Se pare că, în acest secol, am căpătat o sumedenie de noi libertăţi, sau drepturi: dreptul de a muri cu demnitate, dreptul de a avea o calitate a vieţii crescută, şi mai nou dreptul de a fi un hibrid între inteligenţa electronică şi propriul suflet. Sau un înger digital ...

Patriarhia Română s-a dotat cu clopote actionate prin GPS

Pentru a-i avea mereu aproape, oamenii i-au pictat pe sfinţi în biserici, în icoanele pe care le au în case sau la răspântiile drumurilor. Astăzi, în schimb, sunt preferate fotografii sau reprezentări cu ierarhii de vază ai clipei, ca într-un cult al personalităţii caracteristic lumii păgâne, care îşi transforma eroii zilei în zei cărora li se închina.

Unul dintre ierarhii care preferă noile ‘tradiţii’ ortodoxe este Patriarhul Daniel. Recent, el a comandat clopote noi pentru clopotniţa catedralei patriarhale din Bucureşti, care să le înlocuiască pe cele vechi, deteriorate. Acestea au fost turnate la fabrica Grassmayr din Innsbruck, Austria, una dintre cele mai vechi şi cu tradiţie din Europa. Pe 26 septembrie 2008 au fost aduse la Bucureşti, pe 1 octombrie au fost sfinţite de patriarh, iar pe 27 octombrie, de praznicul Sfântului Dimitrie Basarabov, au răsunat pentru prima oară.

Clopotele, care au costat 80.000 euro, sunt extrem de moderne, funcţionarea lor fiind supravegheată de un calculator echipat cu antenă şi sistem GPS, ,,pentru a da o precizie atomică ceasului şi programării acţionării clopotelor”. Însă caracteristica cea mai frapantă a clopotelor este că poartă pe ele chipul patriarhului (foto). Pe ele sunt imprimate chipul său, stema Bisericii Ortodoxe Române şi a Arhiepiscopiei Bucureştilor şi inscripţia ,,Binecuvântarea Patriarhului Daniil al României, la 350 de ani de la sfinţirea catedralei mitropolitane şi patriarhale din Bucureşti (1658-2008)”.

Reprezentanţii fabricii de clopote din Austria au afirmat că ,,doar cele mai importante capete religioase se bucură de onoarea de a rămâne imortalizate pe clopotele făurite de fabrica din Austria”. Astfel, în vreme ce odinioară marii ierarhi se smereau neîncetat, se socoteau nimeni şi nu primeau să fie slăviţi sub nici un chip, chiar dacă s-au făcut vrednici de a fi proslăviţi de Însuşi Ziditorul lor cu facerea de minuni şi alte daruri dumnezeieşti, astăzi, ‘tradiţia’ este tocmai invers. Invers va fi şi răsplata !